Sinopsis
Despre roata destinului, urzeala sortii si chipurile neasteptate ale ursitei se vorbeste si se scrie de cand lumea. Vechi si noi, culturile si civilizatiile dau intelesuri tulburator-obscure acestor forte nevazute care par sa conduca din umbra vietile oamenilor. Ce este, pana la urma, destinul? O zeitate legata la ochi? Libertatea omului de a-si asuma propriile fapte si decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?
Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu va propun un dialog in contradictoriu pe tema destinului, plin de reflectii, umor, experiente personale si culturale, un turnir modern al ideilor in care se confrunta doua conceptii despre ce este, cum se face si in ce consta destinul omului. Un epistolar despre soarta si sorti, purtat de autorii acestei carti cu eleganta si firescul unei prietenii intelectuale de peste 40 de ani sub pecetea destinala a lui Constantin Noica.
ANDREI PLESU s-a nascut in 1948 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Sectia de istoria si teoria artei. A obtinut doctoratul in istoria artei la Universitatea din Bucuresti, cu teza Sentimentul naturii in cultura europeana. Lector universitar (1980-1982) la Academia de Arte Plastice, Bucuresti (cursuri de istorie si critica a artei moderne romanesti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti (1991-1997). Este fondator si director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche), fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa (1994), membru al World Academy of Art and Science si al Academie Internationale de Philosophie de l'Art, dr. phil. honoris causa al Universitatii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau si al Universitatii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Legion d'Honneur. Scrieri: Calatorie in lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc si melancolie. O analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul si lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etica a intervalului, Cartea Romaneasca, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceza, germana, suedeza, maghiara, slovaca); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, 1994; Chipuri si masti ale tranzitiei, Humanitas, 1996; Eliten "Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre ingeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, polona); Obscenitatea publica, Humanitas, 2004; Comedii la Portile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stari, zile, Humanitas, 2010; Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, 2011; Fata catre fata, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorba-n vorba. 23 de ani de intrebari si raspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceste mintile (in colaborare cu Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminica (in colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinisti vechi si noi, Humanitas, 2016; Despre inima si alte eseuri, Humanitas, 2017; numeroase studii si articole in reviste romanesti si straine.
GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de "literatura personala" din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea "pe sub mana", se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga. In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l'ecriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in "viata cetatii": Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Asteptand o alta omenire (2018), Caiet de ricosat ganduri sau Despre misterioasa circulatie a ideilor de a lungul timpului (2019), Ludice. Exercitii de umor criptic (2019), Isus al meu (2020).
"Sobre este título" puede pertenecer a otra edición de este libro.
